Locuinte

Gîrbova, fiind asezata la poalele muntilor, avea la dispozitie lemnul ca material de constructie, astfel ca acesta s-a folosit multe secole in constructia caselor. Locuintele erau mici, insuficiente pentru familia care de obicei era numeroasa. Existau si bordeie ingropate pe jumatate in pamant, care au dainuit si pana la jumatatea primului razboi mondial.
Pana la jumatatea sec al XIXlea, tipul predominant de casa din Gîrbova era acela cu acoperisul mai ionclinat, cu fata acoperisului netapsita. Pivnitele erau aproape de suprafata, cele mai multe neboltite. Romanii erau discriminati in dorinta de a-si construi locuinte. Pana la sfarsitul sec al XVIIIlea, nu aveau voie sa-si ridice casa cu zidul la ulita, ci mai retrasa in curte, iar ferestrele trebuia sa dea obligatoriu numai in curte.
In trecutul Gîrbovei, se disting urmatoarele tipuri principale de casa:
-Casa cu o camera fara fereastra spre ulita, cu o fereastra mica spre curte, care in locul geamului de astazi avea burduf de oaie sau de caine, fara pivnita, cu intrare direct din curte. Era construita din lemn si acooperita cu paie.
-Casa cu doua camere si o fereastra mica spre ulita si una spre curte. Nu avea pivnita, intrarea in tinda se construia cu trepte de lemn. Casa era construita din lemn si acoperita cu paie.
-Casa cu doua camere cu pivnita construita din piatra, cu grinzi de stejar, podita cu scandura, rsetul constructiei fiind din lemn sau piatra, acoperita cu paie.
-Casa cu doua trei camere, cu doua ferestre mici spre ulita, cu pivnita, cu privariu deschis spre curte in lungul camerelor. Temelia casei era din piatra, restul constructiei din barne de lemn. Pivnita era sprijinita cu grinzi de stejar si podita cu scandura. Acoperisul era din paie sau sindrila. In casa se intra pe trepte de lemn fixate in privariul casei, de unde se patrundea in tinda in casa din mijloc. De acolo intrai in casa dinainte si in casa dinapoi unde se locuia iarna.
Greul procesului de constructie cadea in sarcina barbatului, dar femeia si copii aveau rolul lor in finisarea si intretinerea casei. Casele se varuiau cu spoitorul, in alb si albastru, atat in interior cat si in exterior.
Pe la jum sec al XIXlea, peretii casei nu mai erau din barne, ci din piatra de vale, din loc in loc aplicandu-se un brau de caramida sau grinda de stejar ca legatura. Ferestrele aveau balamale, pivnita era din piatra, acoperisul se construieste din sindrila, mai inclinat, cu fatada netapsita. La acest tip de casa bunii gospodari podeau privariul si asezau in el un pat, in care vara dormea gazda casei pentru a supraveghea orice miscare in curte sau in grajd. Familia locuia fie in tinda, fie in casa "dindarat", casa dinainte fiind folosita doar la ocazii. Acoperisul lor era din tigla si tapsit spre ulita.
Catre sfarsitul sec al XIXlea, linia arhitecturala a satului s-a schimbat mult, prin ingustarea ulitelor si disparitia unor fantani din ulita. Strazile mai largi erau in grija comunei care construia pavaje pentru a conduce apa venita de pe drum. Abia prin anii 1970 pe arterele principale, trotuarele au fost cimentate. Pe ulitele mai inguste, comuna facea pavajul astfel incat apa sa fie condusa pe mijlocul ulitei, iar pavarea trotuarului cadea in sarcina proprietarului casei. Aceste reguli au facut ca in Gîrbova sa lipseasca noroiul de pe strazi. Surile din lemn acoperite cu paie si sindrila dispar; doar locuitorii mai saraci le conserva pana aproape de al doilea razboi mondial.
In anii 1923-1929, sasii au inceput sa-si construiasca locuine noi, case de vara, anexe gospodaresti in curte, in acest scop au fost luate multe imprumuturi. Astfel ca in criza economica din 1929, majoritatea sasilor s-au trezit ingropati in datorii , nemaipoutand face fata nici dobanzilor. Multi sasi si romani au plecat la inceputul secolului in America, in scopul de a strange bani pentru a-si ridica o casa mai mare, mai aratoasa. Astfel la intoarcerea lor, satul a inceput sa se schimbe prin aparitia unui nou tip de casa, a carei fatada catre ulita era inchisa cu un zid.. Poarta era boltita, acoperisul era realizat din tigla, la unele case continuindu-se si peste poarta boltita. In timp o evolutie a cunoscut si constructia anexelor in gospodatii: grajdurile, surile si soproanele.
Curtea reprezenta locul liber intre constructiile proprii si ale vecinului, intre poarta si sura.. Cu timpul , gospodarii mai instriti au pavat curtile cu piatra de vale, oferind un aspect frumos, asigurand curgerea apei si eliminarea noroiului. Pe masura ce se inmulteau constructiile anexe, curtea a inceput sa fie impartita in doua: cea din fata era pavata frumos, iar cealalta era inchisa cu zid si se termina cu sura. In cea din urma erau tinute pasarile de curte si cotetele porcilor. In ultima vreme, cei cu dare de mana au inceput sa astearna beton in curte.