Istoric

Pe hotarul din satul Gîrbova se gasesc numeroase urme de asezari stravechi care adeveresc ca aceste plaiuri au fost locuite din toate timpurile , cu mult inainte de era noastra. Urmele ne duc in timpul comunei primitive, cu 5-7 mii de ani in urma.In Muzel Satului se gasesc 30 piese din piatra slefuita care au fost gaseie la jumatatea secolului trecut pe vale in sus, pana la "Submacesi".Se crede ca in aceasta depresiune ar fi existat cea mai veche asezare omeneasca de pe Valea Gîrbovei. Disparitia acestei asezari se presupune ca este legata de primele navaliri ale popoarelor migratoare, dar nu este exclusa ipoteza ca acest sat a disparut dupa venirea sasilor, in urma conflictului intre bastinasi si colonistii sasi din Gîrbova si Dabaca, care revendicau dreptul de proprietate asupra terenului zis Valea Dabarcii sau Pustia.
Din epoca bronzului, pe teritoriul comunei au fost gasite numeroase urme (instrumente, podoabe, ceramica), o parte din ele aflandu-se la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
De pe timpul romanilor si dacilor se gasesc numeroase dovezi in mai multe parti ale hotarului, ca: "Pe ses", "Pe valea Reciului", "Chipisa", in "Coasta de Mijloc", in "Coasta de sus", "Sub viile Carpinisului", la casa lui Onea lui Filip, in " Gura purcelului" etc. Urmele multe descoperite pana in prezent, inclusiv cetatea din vatra satului, ne arata ca a existat pe aceasta vale de pe timpuri ce se pierd in negura vremurilor o viata neintrerupta.
Cetatea din vatra satului este unul din nenumaratele castre, castele, turnuri, sau alte lucrari de fortificatie care apartinea de Legiunea XIII Gemina cu garnizoana in Apulum (Alba Iulia-Balgrad).
Populatia daco-romana iar apoi cea straromaneasca, asimiland fractiuni de populatii migratoare in frunte cu slavii, a primit o mare influenta in vocabular, pasind pe arena lumii ca un nou popor, poporul roman. Din convietuirea cu slavii ne-au ramas ca organizare administrativa cnezatele si voievodatele, dar si numeroase urme arheologice ori toponimice.
Satul Gîrbova isi trage numele din limba slavona veche, pe saseste comunei ii spune "Urwegen", iar pe ungureste "Szasz-orbo". Aceste denumiri se refera mai els la aspectul locurilor, mai mult decat al oamenilor si se traduc aproximativ prin "ridicatura de pamant" sau "regiune deluroasa".
Dupa retragerea armatelor romane, pana in perioada in care incep sa apara aici popoarele de origine slava, viata pe aceasta vale nu a incetat in conditiile create de stapanirea diferitelor popoare migratoare. Se afirma ca cetatea din padurea satului Gîrbova ar fi o cetate straveche a romanilor, care trebuiau sa se apere impotriva destramarii obstilor lor stravechi si deposedarii de pamant de catre regalitatea arpadiana, pentru a le ceda nobilimii feudale. In aceasta regiune nu se gasea populatie maghiara, statul ungar nu-si consolidase stapanirea totala pe aceste locuri, fapt ce l-a determinat sa colonizeze mai tarziu un aliat-populatia saseasca.

Perioada dintre sec VI-XIII este mai putin cunoscuta, continuitatea elementului romanesc in aceasta regiune se confirma prin actul dat de Magistratul (Primaria) orasului Sebes unor romani din Tara Romaneasca ce s-au asezat pe "Culmea dealului Jina" in anul 1396, culme ce se gaseste in apropiere de cetatea din padure.
Prima mentiune documentara despre satul Gîrbova se face in anul 1096, cand episcopul romano-catolic Laurentiu de Milcov facea o invitatie catre granicerii secui din Orbo sa participe la sedinta in Catedrala din Milcov, unde urmau sa adopte masuri pentru pregatirea unui razboi de aparare contra unor adversari ai crestinismului. E semnificativ ca granicerilor di Gîrbova li s-a acordat o circumscriptie teritoriala atat de mare, incat au putut forma un scaun cu localitatile gasite acolo si locuite de romani, slavi si pecenegi, care cu timpul au fost asimilati.
Sasii au fost chemati de regele Ungariei Geza I (1141-1161) in calitate de oaspeti cu rol de a apara granitele voievodatului de invazii din partea populatiilor asiatice. Cercetarile recente au dus la concluzia ca originea sasilor este de cautat in Flandra, Renania, Franconia, chiar Bavaria.
Organizarea politico-administrativa a comunei Gîrbova s-a definitivat in timp pe structuri asemanatoare cu cele ale comunitatilor germane, la care s-au adugat elemente ale autohtonilor romani. In fruntea satului se afla judele. Administratia era condusa de notari alaturi de care se aflau patru jurati. Pentru pricinile mai mici, judele satului impreuna cu "oamenii buni, cinstiti si chibzuiti batrani" judecau in mijlocul satului. Juzii satului, in materie de furt si crime, puteau pronunta pedeapsa maxima, fara drept de apel, chiar peste interventia regelui. Pedeapsa maxima era spanzuratoarea. Spanzuratorile satului se gaseau pe Dealul Furcilor, executiile erau publice. Cei mai saraci din satele scaunului erau adusi cu forta sa asiste.
Esenta rolului politic si economic al saxonilor pentru vreme de aproape cinci secole este redactat in Diploma Andreiana (1224), epoca in care Transilvania a fiintat ca voievodat autonom, mai intai sub suzeranitatea Ungariei, iar in 1541 sub aceea a Imperiului Otoman. Schimbari esentiale au intervenit abia spre sfarsitul sec al XVII-lea.
In anul 1210 se face cea dintai mentiune documentara despre romani in sudul Transilvaniei, iar alta mai documentara intr-un document din 31 mai 1291. Documentul arata ca satul Gîrbova avea maestri priceputi, cu statut de oameni liberi si egali intre ei, care se putea angaja in lucrari de amploare, pe baza de contract.
Din punct de vedere al organizarii religioase, dupa colonizare, sasii din Gîrbova si satele inconjuratoare , care erau catolici, apartineau decanatului din Sebes.
In anii 1333-1336, Gîrbova avea circa 50-52 gospodarii. Din aceasta perioada dateaza biserica din Deal, ridicata ca cetate in stil romanic. Pana spre mijlocul secolului, lipsesc documentele care sa pomeneasca satul Gîrbova.
Dupa patru secole de la colonizare, sasii treceau in masa de partea lui Luther, numindu-si credinta "evanghelica de confesiune augustana". In Transilvania, toate bisericile reformate s-au unificat in 1545; Gîrbova apartinea acum de decanatul Unterwald.

Veacurile XVI si XVII au fost pentru satul Gîrbova deosebit de tulburi. In 1552, generalul austriac Ioan Castaldo, in calitate de comisar imperial pentru Transilvania si-a incartiruit trupele in Unterwald , prilej cu care s-au produs numeroase jafuri si distrugeri.
Prezenta lui Mihai Viteazul in zona Garbovei s-a anuntat prin cereri adresate tuturor locuitorilor scaunului sa plateasca sau sa trimita carute cu 6 cai si conducatori credinciosi si cinstiti care vor fi platiti cu 3 florini pentru a se alatura armatei care va porni in Moldova. Inaintarea victorioasa a ostilor lui Mihai Viteazul in anul 1599 inspre Alba Iulia, dupa biruinta de la Selimbar, in care taranimea romana din Ardeal astepta nadejdi intr-un viitror mai bun a devenit o catastrofa: biserica din sat a fost arsa, o parte din populatia saseasca s-au refugiat pe la romanii din localitate camuflandu-se in haine romanesti.
Relatiile bune intre romani si sasi se datorau mai mult faptului ca populatia romaneasca fiind saraca, era aproape zilnic in curtea stapanului sas si era ajutata de sasi in toate privintele , caci acestia aveau nevoie de brate de munca.
Se povesteste ca "prapadul sasilor" a fost facut de satele romanesti dinspre Poiana, Jina, si Carpinis drept razbunare pentru nedreptatile suferite in cursul veacurilor prin largirea hotarului. Populatia saseasca nu a opus rezistenta in cetatile din sat ci s-au refugiat pe vale in sus in padure. Afirmatia sustinuta de autoritatile sasesti ca dezastru a fost facut de armata lui Mihai este greu de crezut; Mihai nu a fost in fruntea unei hoarde de navalitori, el avea o armata bine organizata si disciplinata cu generali capabili-numai asa se explica in conditiile acelor timpuri victoriile reputate in acele timpuri. Probabil ca sasii, la trecerea lui Mihai n-au acceptat rechizitiile impuse -cum se proceda la acea vreme- si ca represalii a fost trimis un detasament de soldati sa dea o lectie satului drept exemplu pentru satele urmatoare.
In anul 1625 garbovenii si-au rezidit cetatea distrusa si apoi au restaurat si biserica din centrul satului.
Intre anii 1657 si 1661 satul Gîrbova a fost calcata devastata de oastea turceasca, iar in anul 1703, cetatea Gîrbova a fost asediata si cucerita in timpul rascoalei condusa de Francisc Rakoczy al II-lea contra stapanitii austriece. Dupa stingerea acestei rascoale si dupa ce turcii au fost infranti definitiv de austrieci, Ardealul a fost incorporat Imperiului Habsburgic.
Pentru ultima data cetatea Gîrbova a fost asediata si cucerita in timpul rascoalei condusa de Francisc Rakoczy al II-lea in anul 1703, contra stapanirii austriece
Oamenii din patura saraca saseasca, cu romanii isi ziceau "vecini", iar celor instariti majoritatea romanilor le ziceau "stapani". Cuvantul "stapane s-a inradacinat atat de mult ca toate reformele social-economice si politice ale comunismului nu au sters din vocabularul comun acest apelativ. Sasii garboveni bogati au stiut totdeauna bine romaneste , deoarece gospodariile lor erau tot timpul pline cu servitori si muncitori romani.
Traiul in comun de-a lungul secolelor , a influentat mult asupra tipului de casa taraneasca la romani dupa tipul sasesc.Casele mai noi de la mijlocul secolului trecut atat la sasi cat si la romani, au parasit linia tipului de casa taraneasca saseasca, imitand constructiile de la periferia oraselor.
Sasii saraci si romanii n-au dus niciodata actiuni de forta impotriva paturii sasesti bogate, din contra, sasii bogati se foloseau de cei saraci in oprimarea romanilor. Nationalismul era mai puternic.
In timpul revolutiei din anul 1848, dupa ce o a doua adunare de la Blaj a hotarat inarmarea natiunii romane, romanii din Gîrbova, sub comanda superioara a lui Ilie Macelariu, au indeplinit misiunea strategica de a tine libera comunicatia Sibiu-Deva-Muntii Apuseni, iar o parte din ei au luptat alaturi de armata imperiala.
Desfiintarea raporturilor feudale care a urmat revolutiei din 1848, a creat si in Gîrbova conditiile de a patrunde relatii economice de tip capitalist in agricultura. In 1880 apar primele pluguri de fier, in 1890 prima masina de treierat pe abur si morile ce foloseau puterea aburului, in 1926 moara pe motorina iar in 1939 moara pe baza de curent electric. Criza economica din Transilvania din anii 1873-1878 care s-a prelungit in agricultura pana in anul 1890, s-a sfarsit mai repede pentru garboveni datorita importantei foarte mare data culturii vitei de vie. In 1888 a fost infiintata Banca saseasca Raiffaisen cu 28 membri care a ajuns sa inregistreze in 1938, 134 membri sasi.
In 1916, dupa intraea Romaniei in Primul Razboi Mondial, barbatii romani din Gîrbova au trebuit sa plece pe fronturile Europei, inrolati in armata austro-ungara; multi au murit pe frontul italian sau acela al Galitiei. In acest timp, femeile lor au ramas sa se descurce cu muncile campului. Au primit ajutor temporar de la prizonierii de razboi rusi care au fost internati la Miercurea, si care au fost repartizati cate unul, gospodariilor unde capii familiei erau plecati pe front. In noiebrie 1918, armata austro-ungara s-a dezintegrat pe toate fronturile si soldatii au plecat spre casele lor, hotarati cu arma in mana sa schimbe nedreptatile sociale si nationale din locurile de origine. Intruniti in 14/27 noiembrie 1916 in scoala romaneasca din Gîrbova, reprezentantii natiunii romane din localitate (peste 400 din totalul de 1200 sufelete romanesti), au subscris la actul Marii Uniri care urma sa se voteze la Alba Iulia, intocmind la fata locului un "Protocol", colectand semnaturi pe "Hotararea noastra".
Prima problema ce se cerea rezolvata dupa actul Unirii a fost reforma agrara atat de asteptata de taranimea saraca din Gîrbova. Pana la aparitia legii de reforma agrara si aplicarea ei, din initiativa locala s-au distribuit loturi sub titlul de "arenda fortata".
Prin reforma agrara din 1922 au fost improprietariti din pasunea comunei in total 147 de locuitori din Gîrbova, dar au fost si multi nemultumiti, astfel ca au avut loc numeroase procese. In ansamblu s-a infaptuit un act de justitie sociala, chiar daca limitat. In toata existenta sasilor din Gîrbova, nu a existat o mai mare ruptura interna ca dupa primul razboi mondial.
Inviorarea economica din 1923-1929, a avut o influenta evidenta si in Gîrbova, urmata de crza economica din anii 1929-1933.
Anul 1935 aduce in primarie primul notar roman, Petru Carpinisan, si incepe o perioada de emancipare pentru romanii din Gîrbova.
Evenimentele din 30 august 1940 a fost difuzat fulgerator in tot satul, asternandu-se cel mai dureros val de doliu care l-a simtit acest popor de la nasterea sa. Smulgerea unei mari parti a Transilvaniei din trupul Romanei a avut ca urmare si dezbinarea opiniei publice locale. Apropae in intregime populatia germana a urmat actiunea imperialismului german, doar o mica parte in special batranii considerau nenaturala aceasta actiune.
Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a adus mari perturbari in viata pasnica a satului. Cu mult inainte de declansarea razboiului, taranimea a fost supusa la tot felul de privatiuni in vederea pregatirii tarii pentru razboi. Si scoala suferea. Invatamantul se facea doar cu o parte din cadrele didactice, ceilalti fiind concentrati apoi mobilizati.
A inceput sa creasca inflatia monetara , fenomen care a ajuns la apogeu spre sfarsitul razboiului si in special sub guvernele sustinute de monarhie imediat dupa razboi. Jertfele umane in acest razboi au fost mai mari decat in precedentul, in total 62 morti din care 26 romani si 36 sasi.
Dupa razboi, din sat si dintre cei care s-au intors din captivitate au plecat in Germania un numar de 77 tineri sasi, care au inteles ca nu se vor putea acomoda cu regimul comunist din Romania.