Invatamant

Invatamantul elementar pentru romani incepe pe la sfarsitul sec al XVIII-lea, iar pentru sasi in anul scolar 1665-1666. Este probabil ca aceste scoli sa fi functionat si inainte, dar nu se gasesc urme.
Scoala romanesca functiona cel mai adesea in casa dascalului, prima atestare a existentei scolii fiind in 1767, cand se mentioneaza primul preot in sat, singurul indreptatit sa organizeze scoala.
Pana in anul 1908, scoala ere intretinuta exclusiv prin contributia satenilor. De la aceasta data statul ungar a acordat ajutor pentru plata invatatorilor scolilor confesionale si a delegat un inspector pentru control-daca si cat de bine se invata limba maghiara. Acesti inspectori-comisari erau spaima invatatorilor care nu erau deloc predispusi sa invete limba maghiara.
Pana in anul 1908 scoala a functionat cu un singur invatator, era confesionala-sub patronajul bisericii-. Din 1884-1885, invatamantul era obligatoriu., dar obligativitatea s-a aplicat riguros numai din anul 1900 si numai pentru romani. Tiganii frecventau facultativ, dar numai "cei de matase". Obligativitatea invatamantului s-a aplicat sub supravegherea bisericii, iar din anul 1900, sub supravegherea guvernului de la Budapesta. Amenzile pentru cei care nu frecventau scoala erau incasate de epitropie.
In jurul anului 1860 a fost cumparata o casa taraneasca cu destinatia pentru scoala. Casa a fost cumparata de la un sas sarac, ce locuia izolat intre romani , iar dupa un secol a fost daramata de proprietarul de atunci Dragomir Ioan al Monului. Aceasta casa avea trei camere , una pentru sala de clasa, un antreu cu un cuptor pentru paine si o mica camera pentru locuinta invatatorului. Pivnita din grinzi de lemn, numai sub sala de clasa, cu capetele de lemn ale grinzilor putrede era singura amenajare care i s-a facut.
Noul local de scoala din deal a fost dat in folosinta in anul 1901. Manualele erau putine. Cartea de citit cuprindea si notiuni sumare din toate obiectele cuprinse in planul de invatamant si se schimbau ori de cate ori autorii se schimbau din posturile de conducere ale scolii la nivelul epitropiei si la nivelul judetului. S-au introdus obligatoriu doua ore de limba maghiara pe saptamana. Religia predata de preotul satului era obiectul principal de invatamant.
Dupa primul razboi mondial, si mai ales dupa statificare, cand au inceput luptele politice inversunate , obligativitatea frecventei nu s-a mai putut aplica, caci cel incarcat cu amenzi, trecea in tabara celui de la putere si amenzile se prescriau.
Numarul mic de absolventi ai scolii ce urmau mai departe, se datoreaza faptului ca jumatate din populatia romaneasca erau servitori sau zilieri permanenti, iar 46% aveau o mica gospodarie si erau lucratori sezonieri in gospodariile sasesti.
Din sirul lung al cadrelor didactice care s-au perindat la scoala romaneasca, merita sa fie evidentiati dascalii Braniste Ioan (1884-1890) si Greavu Vasile (1902-1918): au tinut scriptele scolare intr-o ordine perfecta,au dascalit in conditii vitrge, au lasat in urma amintiri frumoase de harnicie, disciplina in munca, constiinciozitate. Generatia educata de dascalul Braniste a ridicat Biserica si scoala, adevarate monumente fata de saracia lor si conditiile de atunci. Invatamantul avea un caracter practic aplicativ: elevii lucrau in atelierul scolii pentru a face stergatori de cucuruz, cozi de topoare, sape scaunele, iar fetele lucrau ciorapi de lana si intretineau straturile cu zarzavaturi.
Traditia scolii ca factor de educatie nationala si ca rol cultural important pentru intreaga comunitate romaneasca, a sporit dupa Marea Unire. Serbarile nationale organizate acum in deplina libertate, au devenit o mare bucurie pentru locuitorii romani.
In perioada anilor scolari 1948-1949 pana in 1960-1961, au fost alfabetizati 167 nestiutori de carte. Dupa aceasta data, in sat au mai ramas nestiutori de carte doar batranii tigani de peste 60 de ani.

Scoala saseasca, conform arhivei bisericii evanghelice din localitate, functioneaza din anul scolar 1665-1666. pana in anul 1869, scoala functiona cu un soingur invatator, de la aceasta data pana in 1875 cu doi invatatori, iar din 1948 functioneaza cu trei invatatori.
Scoala a functionat in localul vechi (mai tarziu casa de joc si ospete a sasilor) pe hudita ce duce la cimitirul din deal, pana in anul 1866. Aceasta cladire a fost construita de sasi pentru scoala in anul 1650, se crede ca pe locul unui alt local de scoala. In 1866 scoala s-a muat in noul local din centrul satului iar in 1912 i s-a adaugat aripa din curte.
In vechiul local de scoala din 1866 pana in 1902 a functiona Primaria ("Cantalaria"). In 1902, primaria s-a mutat in noul local, special construit, iar in localul vechi a functionat gradinita sezoniera saseasca pana in anul 1956. Acest local, cu ocazia reformei agrare din anul 1922 a fost cedat Bisericii Evanglelice.
La scoala saseasca tot timpul a existat o frecventa regulata. Inainte de primul razboi mondial si pana la noua reforma a invatamantului functiona si clasa a VIIIa, uneori facultativ si cla a a IXa pentru aceia care n-au implinit varsta penru "confirmare". Obligativitatea si absovirea scolii era asigurata prin interdictia de a nu se putea "confirmare". Spre deosebire de modalitatea de alegere a invatatorilor la scoala romaneasca de catre sinod definitiv, la sasi alegerea se facea in fiecare an in ziua de 24 august (de Sf. Bartolomeu) de catre comitetul comunal, care era singura autoritate atat a comunei cat si a comunitatii evanghelice pana in anul 1861.
Datorita sistemului anual de numire, dascalii sasi trebuiau sa se inchine la multi Sfinti Bartolomei, altfel luau cufarul in mana si porneau la drum.
Populatia saseasca nu-si dadea copii la scoala afara din sat-spre deosebire de romani-, pentru faptul ca era un sentiment general de consideratie fata de agricultura ca indeletnicire frumoasa si nobila, indiferent daca proprietatea era mai mare sau mai mica.
Dupa reforma invatamantului din 1948, scoala germana functioneaza cu directie aparte pana in anul 1956, apoi unificandu-se invatamantul, functioneaza ca sectie germana sub o singura directie cu scoala romaneasca.
La inceputul anilor 1950, populatia scolara fiind tot mai redusa, au fost intreprinse actiuni de indrumare a elevilor de cls V-VIII spre Scoala Elementara Mixta din Gîrbova. Astfel au putut sa frecventeze scoala si elevi din Carpinis (sectia romana), Reciu, Gusu, Amnas si Calnic (sectai germana). Pentru acesti elevi s-a organizat un internat care a functionat sub conducerea directorului Schneidert Hans.
In perioada 1964-1976 sub conducerea directorului Ursu Vasile, promovat ulterior si in functia de inspector general, scoala a cunoscut importante realizari si benefice transformari.
Scoala dispune de un muzeu care expune piese valoroase, este situat in interiorul scolii si este vizitat de profesorul de istorie impreuna cu elevii.